Ce spun Specialistii?
Un copil poate şi este indicat să înveţe o limbă străină de la o vârstă cât mai fragedă.
Un copil poate să înceapă să vorbească o limbă străină de când începe să articuleze cuvinte în limba maternă. Capacitatea creierului de a recepta şi de a învăţa limbi străine este foarte mare la vârste mici. Aşadar, la vârsta de 2-3 ani, când achiziţionează limbajul matern, copilul poate învăţa, în paralel, şi o altă limbă. În plus, copiii au o capacitate surprinzătoare de a face distincţia între cele două limbi pe care le învaţă, deci 2-3 ani nu este o vârstă prea mică”-psihopedagog A. Stănculescu.
La 3 ani, copilul devine mai curios şi adulţii pot colabora cu el, pentru că vorbeşte şi începe să înţeleagă sensul cuvintelor. Este recomandat totusi să se aştepte întâi învăţarea limbii materne foarte bine, înainte de a învăţa să citească într-o altă limbă. Dacă se vorbeşte şi în casă acea limbă, este cu atât mai bine pentru copil, pentru că la 6 ani va ajunge să vorbească în două limbi”- psiholog A. Ivan.
Pe la vârsta de 4 ani, devine activă şi se manifestă capacitatea de memorare. „Vârsta aproximativă de 4 ani, în funcţie de dezvoltarea psiho-neuro-somatică a copilului, este prielnică în a asimila o limbă străină. Dar trebuie să se insiste şi să se menţină un program permanent de învăţare a limbii alese, deoarece copilul uită repede, pentru că fixarea este fluctuantă şi adeseori superficială”
În concluzie, puneţi-l pe copil să înveţe o limbă străină încă de mic, şi nu la şapte ani, concluzionează specialiştii. „E bine să înveţe o altă limbă cât mai de mici şi până învaţă scrisul şi cititul la şcoală”.Copiii nu fac confuzii între cuvinte, dacă învaţă mai multe limbi
Specialiştii demontează de asemenea şi mitul potrivit căruia copiii pot face confuzii între cuvinte atunci când învaţă mai multe limbi.Pentru copil nu este mai dificil să înveţe două limbi în acelaşi timp decât una singură. Copilul este capabil să diferenţieze mai multe limbi încă înainte de a începe să vorbească. Creierul nefiind format, înmagazinarea mai multor limbi în paralel se face natural”, psiholog. Izsak.
În situaţia în care părinţii au divergenţe asupra limbii pe care copilul să o înveţe, atunci fiecare părinte îl va învăţa limba preferată, deoarece copilul va şti cum să vorbească cu fiecare dintre ei, spun psihologii.
Metode de Invatare!
Pedagogii şi psihologii au căzut de acord că, modul cel mai eficient ca un copil să înveţe o limbă străină este conversaţia.“O limbă străină se învaţă cel mai bine prin conversaţie permanentă. Copilul învaţă permanent, făcând orice activitate – merge, se uită la ceva, se joacă. Toate aceste activităţi verbalizate în limba în care vrem să înveţe îl ajută să achiziţioneze acel limbaj”, pedagog A. Stănculescu.
Totuşi, metodele de învăţare diferă de la copil la copil, în funcţie de particularităţile de dezvoltarea ale fiecăruia şi de ritmul propriu de învăţare.
„Metodele trebuie să fie personalizate, pentru ca cel mic să atingă nivelul de cunoştinţe necesar fără ca acest lucru să însemne o oboseală prea mare din partea sa. Unii copii sunt mai avantajaţi în învăţare prin susţinerea conversaţiilor, alţii prin repetarea expunerii unor imagini concomitent cu verbalizarea”
„De aceea, la această vârstă, la 3-4 ani, învăţarea este cea mai indicată prin joc ca metodă de predare-învăţare. Jocurile didactice sunt jocuri cu reguli în care domină strategii intelectuale”
„Jocurile, cântecele reprezintă o metodă bună de învăţare, pentru că cei mici nu au răbdare să stea pe scaun şi să li se predea o lecţie”
„Atenţia voluntară creşte de la 12-14 minute până la 45-50 minute în joc, audiţii, vizionare de diafilme, teatru de copii”, spune Izsak.La copilul şcolar mic se utilizează forme de învăţare simple bazate pe solicitările memoriei. Sunt mai active formulele legate de impresionabilitate şi atractivitate (culoare, imagine).
Specialiştii nu sunt însă de acord cu învăţarea de la televizor sau cu ajutorul CD-urilor, pe care le văd nişte metode statice. TV -ul şi CD-urile „leneşesc” neuronii
“Televizorul şi CD-urile sunt o activitate statică, la fel ca şi calculatorul. Aceasta este o activitate pasivă de învăţare, dar copilul devine sedentar şi neuronii care ar trebui să lucreze activ pentru învăţare stau, pe când, în jocuri, copiii sunt activi, devin implicaţi”, psiholog A. Ivan.
Cu acest articol sper ca am reusit sa vin in intampinarea parintilor, dandu-le informatii precise si utile, de un real folos pentru buna dezvoltare si educatie a copiilor lor.
Engleza MultiSensory 